E precum o gospodină care vrea să pregătească un festin acasă. O masă de sărbătoare cu invitați.
Și ce trebuie ea să facă? Tre' să-și stabilească meniul, să-și aleagă niște rețete de încredere, care să fie acceptabile pentru toți participanții. Că și-a făcut temele bine și a rezultat că va avea de hranit un vegetarian, plus unul cu intoleranță la gluten.
Și deci pornește cu o idee de meniu, care să se potrivească de exemplu cu sezonul, că mai e și postul Paștelui... deci să zicem că are tooot felul de limitări. Inclusiv de buget.
Deși sincer nu numai din motive de buget, ci și pentru că îi plac articolele, ea vrea să folosească ce are deja prin cămară sau prin grădină.
Și atunci cum face?
Înainte să-și definitiveze meniul, tot dă ture prin grădină, inventariază ce are prin cămară, mai scotocește prin frigider și congelator.
Și, în funcție de ce găsește proaspăt și bun pe-acolo, revine și face altfel combinația. Schimbă rețeta.
Ori chiar scoate un articol din meniu de tot dacă rezultă 'din teren' că nu are ingredientele necesare și nu poate face rost de ele în timp util sau la un cost rezonabil.
Sau dacă, în timpul cercetarii de piață , intervine și domnul casei care insistă cu un anume vin și presează să fie schimbate tipurile de carne astfel încât să se potrivească.
Morala este că rețetele folosite se mai schimbă, se mai adaptează și în funcție de ce ai prin cămară sau grădină.
Iar meniul se poate bate în cuie și scrie pe invitații doar la final.
|