Iată la ce să fim atenți:
ASOCIERILE de CULORI - Este factorul cu cel mai mare impact.
O culoare aprinsă trebuie răcorită cumva pentru a o echilibra vizual, deci asocierea cu alte finisaje si obiecte în culori considerate mai reci ajută.
Cu atât mai mult dacă ne dorim un ambient rafinat!
Adică roșul inspiră pasional, dramatic, impetuos. Dar eleganța și rafinamentul includ cel mai adesea mesaje vizuale cumva mai reținute.
PROPORȚIILE contează și ele, pe aceeași linie de atenuare.
În sensul că nuanțele de foc, chiar corect asociate și deci înconjurate de ceva răcoare de jur împrejur, bine e să nu fie în suprafețe foarte mari, ci mai curând mai limitate, sau chiar doar în elemente de accent.
Asta chiar și dacă vorbim de un parchet, întreruperea lui cu zone de covor sau mobilier îl poate tempera exact cât trebuie. Și de fapt chiar îl pune în valoare, adică se vede mai frumos decât dacă ar fi lăsat neîntrerupt.
REPETIȚIA ajută mult, trebuie repetat roșcatul pe mai multe elemente. Adică dacă ai parchet roșcat, e cazul să ai cel puțin o măsuță, sau o noptieră, sau niște picioare de canapea.
Chiar schimbată direcția dacă se poate, deci unele orizontale, altele pe verticală. Pe exemplul de mai sus, să-l repeți pe pereți cu niște rame de tablou, că poate să-l repeți cu ușă întreagă ar fi excesiv, poți lăsa ușile albe mai curând.
Eventual variind repetatul și la nivel de FORME, unele pe rotund, altele pe rectangular.
Iar când e vorba de mobilier, mai ales clasic, echilibrarea e și mai delicată, pentru că se adaugă linii și forme care transmit un mesaj strong.
Nu mai zic dacă de fapt facem o renovare în care avem mobilier din cel care se numea în copilăria mea 'mobilier stil', adică mobilier cu o croială de epocă, dar care e produs prin anii '80 în România pentru export. Că aici miza e să-l tragem cumva în secolul nostru, altmiteri riscul e că rămâne cu un aer de învechit, nicidecum atmosfera seniorială cu care a fost setat inițial.
|